Despre masini

Romanii si masinile

Romanii au un fetis pentru masini. Ori asta, ori masinile reprezinta Sfantul Graal, dat fiind ca prima achizitie majora a majoritatii dintre conationalii mei e reprezentata de masina. Pentru romanul nostru nu conteaza ca locuieste intr-o garsoniera amarata, intr-un bloc plin de pensionari, unde pe scara persista un miros de pestilential. Cum pune mana pe niste bani, isi ia masina. Nu mai sta sa judece daca isi poate permite sa o intretina, sau daca ar putea folosi mai bine banii sau daca are bani sa plateasca ratele. Ochii ii sunt deja injectati, vede in fata numai masina “Made in Deutschland” pe care si-a dorit-o dintotdeauna si pentru care i-a invidiat intotdeauna pe cei mai de succes decat el. Dat fiind ca sindromul este foarte raspandit si ca masinile reprezinta (reprezentau, de fapt) o achizitie foarte populara, pe toate trotuarele din preajma marilor intersectii se pot gasi “parcate” diverse exemplare, care de care mai ariene, cu anuntul de vanzare in geam.

Ati vazut vreodata cum arata un anunt de vanzare clasic? Marea majoritate a anunturilor contin urmatoarele formulari: xx.xxx kilometri reali!!!, pret negociabil, nerulata in tara, folosita de niste batrani etc. In caz ca nu stiati, exista kilometri reali si kilometri imaginari. Daca in anunt scrie ca sunt reali, aveti garantia ca sunt reali. Nu au cum sa fie alt fel de kilometri, ca doar omul specifica acolo clar, cu negru pe alb: REALI!!! Eu deja cand vad scris kilometri reali incep sa-mi pun intrebari: oare de ce a simtit nevoia sa specifice asta? Bineinteles ca o buna parte a masinilor scoase la vanzare nu au kilometrajul “real”, dar nu intru in detalii acum. Sa spunem ca potentialul cumparator trece peste amanuntul asta. Care e cel mai important aspect in ceea ce priveste un autoturism pus la vanzare? Pretul, nu-i asa? Si aici ajungi la… “pret negociabil”. Ok, am inteles ca e negociabil, de obicei orice pret e negociabil, mai mult sau mai putin, dar care e pretul de pornire? Cat ceri pe ea, nene? In patria beep-urilor, te astepti sa te sune cineva sa te intrebe cat e pretul ala negociabil? Da, incredibil, cineva dispus sa dea cateva mii de euro are de multe ori retineri sa dea un telefon pentru a afla un pret. Si la urma urmei, nici nu e de incrimant asta. Orice anunt de vanzare trebuie sa contina pretul. E o regula de baza.

Romanul isi cumpara si masini noi. De obicei in leasing. Un leasing de bun simt ar trebui sa dureze maxim 3 ani. Hai, 4 ani cu indulgenta. Dar cum poti sa-ti iei o masina in leasing pe 10 ani? Sau chiar pe 6 ani? Si dupa cateva luni, sau cand vine ea, criza, incepi sa dai din colt in colt ca nu mai ai bani de rata. Si ce faci in momentul ala? Unii renunta pur si simplu la masina si la banii dati pe ea si o returneaza companiei de leasing. Asta se intampla de obicei daca au fost platite doar primele rate, eventual fara un avans consistent. Altii incearca sa cedeze contractul de leasing si pentru asta posteaza mesaje pe unde apuca. Cu toate ca sunt disperati, nu mai au bani sa plateasca ratele si risca sa ramana si fara masina si fara posibilitatea sa mai recupereze nimic din banii platiti deja, nu vor sa lase din pretul cerut. De multe ori cer mai mult decat face masina. Sau decat ar costa o masina similara, noua, la dealer. Cum ar fi de exemplu individul urmator, care vrea sa vanda o masina de 28.300 Euro, pentru 37.234 Euro, in leasing, pe 6 ani!. O masina second hand, pentru care mai sunt de platit 66 de rate. Si probabil se intreaba de ce la mai mult de o luna dupa scoaterea la vanzare, nu are nici un cumparator. Dar nu lasa din pret, pentru ca nu vrea sa iasa in pierdere. Se spune ca o masina noua isi pierde intre 20% si 40% din valoare in primul an. Dar aceste detalii nu conteaza pentru cei care au facut leasing si nu-l mai pot duce. Ei prefera sa piarda tot decat sa accepte de buna voie sa cedeze leasing-ul pentru un pret mai mic.