Economia de piata (povesti nemuritoare)

Într-o dimineata, stapânitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata:
„Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”.

Ridicându-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un târgovet ce vindea, într-adevar, mere,
înconjurat de o multime de musterii.

„Trebuie sa fie tare bune merele alea”, îsi spuse mai-marele cetatii si, facându-i-se pofta,
îl chema pe primul sau sfetnic si îi porunci:
„Ia cinci galbeni si mergi în piata sa cumperi mere de la târgovetul acela”.
Primul sfetnic îl chema pe paharnic si îi spuse:
„Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”.
Paharnicul se adresa, la rândul sau, stolnicului:
„Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la târgovetul acela”.
Stolnicul îl chema pe primul strajer îi dadu doi galbeni si îl trimise în piata.
Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la târgovet si îi lua la rost:
„Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii,
iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”.
Zis si facut. Întors la seful sau, strajerul se lauda:
„Am facut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”.
Primul strajer merse la stolnic:
„M-am târguit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”.
Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba întreaga cu mere”.
Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:
„Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfatisa dinaintea stapînitorului cetatii si glasui:
„Maria ta, iata, am îndeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump!
Si, cu toate astea, târgovetul acela avea o multime de cumparatori.
Înseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”