Bancuri ... literare

Arghezi era cu o tânără scriitoare la el acasă, la Mărţisor. Toţi ai
casei erau plecaţi. Intimitatea era din ce în ce mai evidentă, iar
tânăra era pe cale să cedeze.
Deodata sună telefonul şi un secretar al Uniunii scriitorilor îl
cheamă urgent pe Arghezi la şedintă.
Arghezi îi răspunde:
Dacă pot, nu vin! Dacă nu pot, vin!
***
Un tânăr scriitor vine la Tudor Arghezi acasă, la Mărţisor, în sudul
Bucureştilor.
-Maestre, vă propun să mergem la femei! Stiu eu două tipe trăznet, de
bună condiţie, care ne aşteaptă.
Arghezi acceptă cu greutate şi pornesc cu un taxi spre locuinţa acestora.
Pe drum, Arghezi începe să se îndoiască:
-Si dacă nu-s acasă?
-Nici o grijă, maestre, ne aşteaptă!
Taxiul se apropie de adresa indicată.
Arghezi:
-Si dacă nu-s acasă?
-Nici o grijă, maestre, ne aşteaptă!
Sunt deja în faţa casei celor două femei, la intrarea în locuinţa lor.
Arghezi:
-Si dacă-s acasă?
***
George Călinescu vorbind la o şedinţă a Uniunii scriitorilor (de faţă
era şi Tudor Arghezi!):
Literatura română este ca o sală de clasă cu elevi în ea.
In prima bancă se află Eminescu.
Locul de lângă Eminescu este gol!
Urmează un şir de bănci goale şi dăm de ... Tudor Arghezi!!!
***
George Călinescu vorbind la o şedinţă a Uniunii scriitorilor (de faţă
era şi Zaharia Stancu!):
Scriitorii noştri se împart în două: culţi şi desculţi!